https://www.instagram.com/melissa.bosoanca/?hl=en

Mă cuprinde o melancolie desăvârșită când mă gândesc la ‘’acasă’’, iar ochii mi se umplu cu dor, bucurie și nerăbdare.

pe data de noiembrie 21, 2017

Cel mai greu moment de până acum a fost să o duc pe mama la gară și să o văd cum pleacă din Cluj plângând că mă lasă aici. Atunci mi-am dat seama că mult dorita independență râvnită în liceu a sosit. Am făcut ce ar face aproape oricine, am plâns și apoi m-am panicat, exact în această ordine. Acolo, pe peronul gării, în timp ce un domn care mânca dintr-un hot dog se uita dubios la mine. Probabil i-am amintit de el când era ca mine, sau poate arătam eu că o fetiță plângăcioasă și era empatic.



https://www.instagram.com/byageorgiana/

Pentru mine, tabăra de vară = FAMILIE.

pe data de noiembrie 15, 2017

În ultimii ani, taberele de vară au devenit un „must” în rândul tinerilor din țara noastră. De ce oare?
Poate pentru că acolo, totul este despre noi și educația bazată pe experiențe proprii cu o largă deschidere spre mediul academic. Așa se face că trăim momente variate, descoperim lumea și oameni noi. Pe lângă asta muncim două săptămâni în care profităm din plin de viața de student, cu bune şi cu rele.



https://www.instagram.com/luisasurdu/

– “The girl with short hair. Very well, indeed …”

pe data de noiembrie 2, 2017

Primești cina gratis (numai uneori), cu studenții din toți anii, împărtășești experiențe. Profesorii te angajază uneori să faci research. Internship-uri, voluntariat, Amnesty International, societăți de filme ori Aspiring Solicitors, dezbateri dupa modelul United Nations, cursuri de engleză pentru refugiați și imigranți, totul înregistrat în baza de date și gata de pus pe CV.



https://www.instagram.com/byageorgiana/

Ce rost au proiectele de orientare în carieră dacă noi, tinerii, nu știm ce vrem? 10 întrebări banale pentru noi înșine.

pe data de noiembrie 1, 2017

Ce rost au proiectele de orientare în carieră și discuțiile sprijinite de consilierul școlii, chestionarele specializate, dacă noi nu știm ce vrem, ceea ce ne dorim cu adevărat? Acum vrem asta, mâine o vrem pe cealaltă. Suntem confuzi și credem că niciodată nu vom reusi. Percepem gravitatea situației la modul absolut și ne temem să nu greșim. Ne-am înstrăinat de noi, nu ne mai ascultăm, ne reprimăm adevaratul „eu” de dragul altora.