Nu știu cât mai am de trăit. Câte lucruri am de făcut pe lumea asta am spus să fac ceva pentru sufletul meu. Să pornesc în căutarea personală și să găsesc acolo interiorul meu, distrus sau luminos. N-a existat niciun dar o clipă să parcurg sute de kilometri pentru un scurt pelerinaj la mormântul lui Arsenie Boca. Sfântul din Ardeal este lumina care m-a condus la el.
În mod normal, acceptam cu inima deschisă sfaturile și criticile pe care le consideram constructive, însă de la o vreme toată această respingere involuntară a Facultății de Litere îmi părea un complot tacit. De ce sunt oamenii reticenți când vine vorba de acest domeniu academic? Din varii motive, dintre care cel mai frecvent este reprezentat de faptul că singura opțiune valabilă pe care o ai după absolvire este să devii profesor, ceea ce este complet fals.
“- Ce, vrei să te faci profesoară?”
Of, faptele bune. Atât de greu de făcut în ziua de azi, hă? Nu mai bine să fii tu un om egoist care nu se gândește decât la propria persoană și care trece prin viață bazându-se pe „Fiecare pentru el!”?
“- Pe vremea mea, nu era așa. Nu te plimbai unde și când voiai. Acum, una-două, te urci în tren. Te urci în tren și pleci, azi ești aici, mâine acolo. Studenții ăștia, toată ziua vin acasă. Dacă vor acasă, de ce nu stau acasă? Nu mai știu nici ei ce să facă. De! Dacă au prea mult timp liber …”
La 18 ani, copiii au trei variante: dacă sunt isteți, statul îi mai „păstrează” până la 26 de ani cu condiția continuării studiilor la zi, fie ajung pe stradă, și aleg calea pușcăriei, fie se sinucid. Așa-i crește statul, într-o școală în care mințile lor sunt educate prin frică, privați de copilărie, iubire, trădați de cei care sunt plătiți să le crească încrederea în viitorul lor, tratați cu indiferență.
Ei bine, dragilor viitori studenți, nu, Sesiunea nu înseamnă doar lipsă de energie, nervi întinși la maximum, durere de cap și cafea 24/7, doar stres și tensiune, nopți nedormite și dispariția vieții sociale. Nu trebuie să se transforme într-un coșmar și să devină totul atât de dramatic, nu este necesar să vă puneți viața pe pauză. Credeți-mă, nu pălăvrăgesc, există viață înainte, în timpul, dar și după Sesiune. Spun acestea în calitate de proaspătă studentă “scăpată” cu ovații din “ghearele” “fiarei”.
După 20 de minute, când compozitia fierbe, dă focul la mic și mai adaugă un litru de răbdare. Stai mereu lângă oala și nu fugi nicio clipă, e necesară toata atenția ta până în momentul în care Succesul e gata. Cand e aproape terminat, deja poți să te pregatesti să îl servești. Pe parcursul gătitului gustă doar câte puțin din el, nu lua prea mult, astfel te vei bucura mai mult la final.
Am învățat că sunt prieteni a căror lipsă nu trebuie să o simt la finalul zilei și prieteni pentru care trebuie sa lupt până la capătul puterilor. Am găsit părți din mine în oameni blânzi, cu sufletul frumos, al căror simț al umorului bine dezvoltat făcea să dispară și cel mai întunecat nor de pe cer. Am simțit că locul meu era lângă ei, dar probabil locul unora dintre ei nu era lângă mine. Nu toți au fost și sunt meniți să rămână în viața mea până la final.
Nu aș fi crezut niciodată că statul în cămin poate fi atât de fain. Să ai mereu oameni alături de tine, să faci totul lângă ei, să ai cu cine vorbi în fiecare moment, cui să îi spui noapte bună înainte să închizi ochii, păreau niște chestii stranii pentru mine. Cu toate acestea, pot spune că atunci când merg acasă și sunt singură în camera mea, mi se pare destul de ciudat, parcă lipsește ceva, lipsesc cele 4 fete, care sunt ca niște surori pentru mine acum.
Am crescut iubind România. Port cu mândrie portul popular și consider că țara noastră merită lăudată. Pentru că eu cred că avem suficient de multe motive să iubim România. Nu este perfectă. Are multe probleme. Dar rezolvarea pornește de la noi. Este datoria noastră, a tuturor românilor, să însănătoșim România.