Ovidiu Ștefan
Autor

Născut în 26.11.1963, sunt un oltean clasic, cu tată gorjan și mama mehedințeancă. De profesie inginer mecanic, absolvent al Fac. de Mecanică, secția Tehnologia Construcțiilor de Mașini, la Timișoara, în 1988. Am profesat 9 ani la Mecano-Energetica Tr. Severin și apoi, până în 2010,la Șantierul Naval din localitate. În 2011 am suferit acel infarct și de atunci sunt pensionat pe caz de boală. Sunt căsătorit, soția mea fiind și ea pensionară, încheindu-și activitatea la Romag Drobeta. Avem un băiat de 26 de ani, stabilit în Timișoara, de profesie inginer în domeniul I.T. De când am ieșit la pensie, având timp la dispoziție, am început, încet, încet, să mai pun câteva rânduri pe Facebook, la început ca un simplu exercițiu, apoi ca o eliberare a trăirilor și emoțiilor mele. Mă repet, nu am scris niciodată cu pretenții de originalitate, ci mai mult din dorința de a mă elibera, cu sinceritate și poate puțin umor. Nu scriu des, doar atunci când pur și simplu simt că mă mănâncă buricele degetelor, impuls venit probabil dintr-o emoție pe care o simt spontan. Am încercat, din joacă, uneori, să scriu și versuri, tot aici pe Facebook. Cu bucuria de a împărți celorlalți ceva din mine. Cu credința că suntem lăsați de Dumnezeu pentru a dărui. Iubesc oamenii, care pentru mine vor fi mereu un spectacol, fiecare dintre ei. Unii dintre ei mi-au oferit spectacole de dramă, alții mi-au adus multe povești de iubire. N-am încetat să-i iubesc, cu toate dezamăgirile și bucuriile primite din partea lor. Sunt pur și simplu un om care crede că trecerea lui pe pământ e un drum pe care are obligația de a-l parcurge încercând să fie mai bun. Nu știu cât am reușit, dar știu sigur că am încercat mereu asta cu cei din jurul meu. M-am văzut mereu ca pe un om cu păcate și plusuri, care a încercat mereu , pe unde trece, să nu calce pe oameni. Cam ăsta sunt eu, cu plusuri și minusuri, cu bucurii și tristeți, cu împliniri dar și cu dezamăgiri multe, care încearcă să-și trăiască viața prin bucuriile mici din fiecare zi.

Website

Articole scrise de Ovidiu Ștefan:

KGB-ul, ploaia și rezistența franceză

pe data de iulie 18, 2018

Pe Kolinda, ploaia n-a deranjat-o nici un pic, pot să garantez. Ba din contră, fac pariu că a regretat instantaneu că și-a pus sutienul pe sub tricou, gândindu-se cum ar fi arătat plouată până la piele. Lucru pe care sigur l-au regretat mai mulți, în special cei care au văzut imaginea care circulă pe net, cu doamna președinte pe plajă, în costum de baie, surprinsă de un excepțional fotograf.



Photo Credits:protv.ro

Franța, crai de Dorobanți

pe data de iulie 17, 2018

Franța, ca un crai de Dorobanți hârșit prin cluburile de fițe din capitală, și-a jucat cărțile mai pragmatic. După ce a îngenunchiat și el două-trei inimi, de control, ca să nu-și piardă dexteritatea, și-a călcat la dungă costumul de gală pentru ultima seară și a puncat apoi decisiv la capitolul tupeu, chiar la final, invitând-o la ultimul dans și făcându-i capul mare chiar pe cea mai tare tipă de la bal, cu care a și plecat apoi la camera lui de hotel, pentru un pahar de șampanie și alte nebunii.



Photo Credit: mediafax.ro

Mă plec în fața Simonei, în fața părinților ei

pe data de iunie 12, 2018

Fata asta care nu prea pare că ar fi de pe aici, cu modestia ei, cu decența ei în momentele astea de glorie când alții s-ar rupe în figuri, cu zâmbetul ei reconfortant lipsit de ipocrizie, cu dorința ei sinceră de a aduce un zâmbet pe fața și în sufletul unui popor care a cam uitat să se bucure atunci când unul dintre noi reușește ceva.



1 Iunie- Ziua Copilului

pe data de iunie 1, 2018

Copilăria nu are vârstă, pentru că iubirea nu ține cont de timp. Și nicicând iubirea nu e mai curată ca într-o relație părinte-copil. Cei care aveți copilul aproape, mângâiați-l și priviți-l azi, mai mult ca oricând, de ziua lui, ca pe cel mai frumos dar pe care viața vi l-a oferit. Iar cei care-i aveți departe de voi, dați-le un semn și spuneți-le simplu că îi iubiți.



Odată cu el s-a stins un model

pe data de mai 17, 2018

În acele vremuri, când era preferată în primul rând obediența față de sistem, libertatea de gândire a lui Țopescu era receptată de către puterea de-atunci ca un pericol extrem de grav. Noroc cu ,,revoluțiunea”, sau ce-o fi fost ea, care l-a dăruit din nou pe maestru unor ascultători sătui să-i mai accepte pe mulți dintre colegii lui de breaslă care au încercat să-l copieze, fără succes însă.



Photo Credit: cugetliber

Respect, Poliția Română!

pe data de mai 13, 2018

Târziu realizăm faptul că, în timp ce noi stăm ca belferii la meci sau privim cu un nod în gât, strangulați de emoție, vreun serial turcesc, alții trudesc într-un anonimat nedrept, veghindu-ne, poate cu prețul unui ulcer dat de câte-o shaormă expirată, servită-n grabă, în goana după dreptate. Soarta nu e dreaptă, domnilor. Iar pentru unii, vorba lui bunică-meu, viața-i ca o scară de găini: scurtă și plină de căcat.



Photo Credit: romaniatv.net

Parastasul Ionelei Prodan

pe data de aprilie 23, 2018

O să ziceți, unii : ,,Ce ai, nene, cu femeia ? A avut talent, a cântat, lumea a dat banu’, care-i treaba ? Ți-e necaz ?“ Nu mi-e, nene, necaz pe banii nimănui. E treaba fiecăruia cum își face banul. Dumnezeu să o odihnească pe doamna Ionela Prodan. Mi-e necaz pe televiziunile astea și pe modul cum reușesc să tâmpească lumea.