Lajos Kristof
Autor
Lajos Kristof, născut pe 7 ianuarie în Reghin, județul Mureș, este considerat cel mai tânăr expert în educația copiilor cu abilități înalte.
Preşedinte fondator al Asociaţiei Gifted Center Kristopher.
10 ani experienţă în educaţia şi antrenarea copiilor cu abilităţi înalte
20 de copii abandonați, printre care și copii proveniți din sistemul de plasament familial, asistență maternală vor beneficia de programe de quality education dedicate descoperirii și dezvoltării pasiunilor și talentelor.
Școala de Excelență are o misiune clară, aceea de a-i ghida pe copiii instituționalizați astfel încât să își poată valorifica inteligența și talentul, pentru a-și clădi un viitor mai bun. Școala de excelență Kristopher”, un centru dedicat descoperirii inteligențelor multiple și talentelor copiilor aflați în situații de risc social major. Activitățile proiectului: evaluarea inteligenței la o populație de 500 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, organizarea de activități ( începând cu luna martie, în fiecare wekeend) de mentorat, art-terapie și robotică pentru un grup țintă de 30 de copii.
Nu știu cât mai am de trăit. Câte lucruri am de făcut pe lumea asta am spus să fac ceva pentru sufletul meu. Să pornesc în căutarea personală și să găsesc acolo interiorul meu, distrus sau luminos. N-a existat niciun dar o clipă să parcurg sute de kilometri pentru un scurt pelerinaj la mormântul lui Arsenie Boca. Sfântul din Ardeal este lumina care m-a condus la el.
Am fost un copil abandonat, am mâncat bătaie pe pâine. Mă doare corpul și acum când vorbiți despre imaginea dezolantă a micuților, mă doare felul în care ochiul dumneavoastră trădează lipsa de implicare, mai mult războiul politic în care amestecați copiii abandonați.
La 18 ani, copiii au trei variante: dacă sunt isteți, statul îi mai „păstrează” până la 26 de ani cu condiția continuării studiilor la zi, fie ajung pe stradă, și aleg calea pușcăriei, fie se sinucid. Așa-i crește statul, într-o școală în care mințile lor sunt educate prin frică, privați de copilărie, iubire, trădați de cei care sunt plătiți să le crească încrederea în viitorul lor, tratați cu indiferență.
Eu încă visez. Și văd prin ochii micuților setea de explorare, de cunoaștere, de la miros, pipăit până la cele mai profunde dimensiuni ale naturii, obiceiurile astea pe care le făceau bunicii cu mare lejeritate, dar pe care le-am îngropat cu atâta ignoranță. De ce?
Oricât de genial e micuțul tău, nu-l poți transforma într-un creier ambulant de informație pe doi umeri fragili. Îi distrugi coloana, îi ruinezi o parte din viața lui care se transformă într-un adevărat calvar, al bolilor mentale, spirituale și a pornirilor dezadaptative.
Fiindcă viața de orfelinat îi obligă să dezvolte o stimă falsă despre ei. Puțini își depășesc condiția de copil crescut în orfelinat, iar ăsta e un miracol. Dar ce facem cu copiii care încă din prima zi de orfelinat se simt doborâți de traumele abandonului, a neglijenței emoționale?