Ion-Constantin Șolga
Autor fondator
Român. Creștin Ortodox. Tată și Fiu. Un om ca oricare altul.
E-mail: constantin@rododoloata.ro
La o sută de ani distanță de la Marea Unire, strigătul copilului din Lancrăm, satul natal al lui Lucian Blaga, se mai aude oare? Ce a mai rămas din națiunea creată atunci? Mai suntem o națiune? Ce s-a ales de speranțele celor care credeau că, în sfârșit, după secole întregi de chin și umilințe, România a ajuns la liman?
Marea majoritate a jucătorilor politici și a opiniei publice știau dinainte că această inițiativă nu are nicio șansă. Atunci pentru ce a trebuit să ne facem false speranțe și să ascultăm îndemnul primit pe sms:“Ia-ți o zi liberă pentru România! Vino la Parlament miercuri de la 12. Hai în stradă! Spune penalilor să plece! Dan Barna USR”.
Între partidele românești nu există nicio diferență pentru că sunt organizate pe scheletul PCR, iar “know-how-ul” se transmite prin viu grai. Nimic nu se pierde, ci intră în literatura orală care pigmentează viața de partid. Așa se face că Dl. Victor Ponta, de exemplu, chiar dacă era liceean la revoluție pentru că a stat doar pe lângă comuniști inevitabil că a devenit la rândul lui un comunist. Vârsta biologică nu are nicio legătură cu felul comunist de a face politică.
Căutăm un intern care să aibă caracter și un puternic spirit civic, licean sau student, care să scrie articole pe baza unor subiecte date, să realizeze interviuri și research. Dacă vrei să faci ceva cu viața ta, ai puterea să lupți pentru o idee, ești entuziast și capabil să muncești independent și în cadrul unei echipe, iubești România și neamul românesc anunțați-ne!
Acum, în cazul copiilor abuzați, vinovatul de serviciu găsit de doamna Ministru Carmen Dan este ca de obicei lipsit de personalitate. Inculpatul se numește: „rigurozitatea testării psihologice”. Slugile sistemului vor cauta hârtii și detalii tehnice să nu fie învinovățit niciun șef corupt, iar noi să mai fim prostiți încă o dată. Testarea psihologică este de vină sau persoana care își pune parafa că ești zdravăn la cap? Tot aici, la acest capitol, să nu uităm nici de șefii care-ți semnează evaluările activității de la an la an.
La o sută de ani distanță de la Marea Unire, strigătul copilului din Lancrăm, satul natal al lui Lucian Blaga, se mai aude oare? Ce a mai rămas din națiunea creată atunci? Mai suntem o națiune? Ce s-a ales de speranțele celor care credeau că, în sfârșit, după secole întregi de chin și umilințe, România a ajuns la liman?
ICR Londra a prezentat într-un clip de promovare a Centenarului o femeie de culoare purtând ia românească. Acest gest mai mult sau mai puțin inspirat a trezit reacții și comentarii negative pe facebook, situație care a generat o atitudine curajoasă a ICR: clipul a fost retras, iar ICR nu isi asumă clipul respectiv, deși el a fost realizat purtând sigla ICR.
Acum a venit timpul și momentul să muncim zi de zi pentru schimbarea românilor în oamenii de care are nevoie țara noastră, să devenim modele demne de urmat pentru generațiile viitoare și să oprim degradarea spirituală, națională și socială la care suntem supuși de prea multă vreme. Întotdeauna cu Dumnezeu înainte! Amin!
Soluția vindecării noastre, ca indivizi, popor și națiune, este să oprim uitarea, diviziunea și ura dintre noi. Pământul românesc ne oferă tot ce avem nevoie pentru a putea crea locuri de muncă și bunăstare, iar dușmănia dintre noi va dispărea. Acum a venit vremea acțiunii, a devenirii noastre în ceea ce suntem sortiți să fim: fii și fiicele părinților noștri și ai țării noastre. România suntem noi toți, iar schimbarea pe care ne-o dorim începe cu schimbarea noastră.
Nichita Stănescu spunea că “dedicația are sensul unui dar cum ai duce cuiva, i-ai dărui o floare, o poezie care bănuiești că lui ar putea să-i placă”. În această mare zi de sărbătoare ne dăruim nouă înșine o dedicație, un cântec ca un dor de dragoste!Întotdeauna cu Dumnezeu înainte! Amin!