Florinba
Autor
"What you get its what you see", but its mostly... what you don't see.
Life starts, then everything is funny, and then we die, and that's that. Why is this never enough? :)
Pe scurt “problemele peștelui” care încep întotdeauna de la capul acestuia, au fost și sunt în continuare cauzate de întreaga infrastructură de conducere din învățământ, adică de Ministerul Dezvățământului și al Needucației, din care dacă ar rămâne doar clădirea în urma unui atac cu vreo neurotoxină, asta ar fi una dintre puținele soluții care îmi vin în minte pentru a avea și noi o șansă pe viitor ca țară!
Ni se deformează scrisul, ni se deformează mersul, ni se deformează accepțiunea unor “relații interumane” apărute natural dealungul epocilor, ducând la dispariția treptată exact a acelor necesități inițiale ce au condus pe cale de consecință la apariția Societății Umane, sine qua non ni se deformează… CREIERUL,
Mai interesantă este senzația celor care plătesc salariile, “masa și dansul” întregului mecanism politic (noi toți plătim), și anume că un senator, deputat, ministru, etc, ar putea vreodată fiind în deplinătatea facultăților mintale, să reprezinte scopul celor care-l susțin. Atunci când scopul lor este nițel diferit sau chiar în contradicție cu scopul personal al respectivului politician.
Ura obținută și exploatată eficient, a fost o resursă incontestabilă și insurmontabilă folosită fără excepție de-a lungul istoriei omenirii, canalizând empatia unor grupuri, a cetățenilor unui stat, sau chiar a populației la nivel global, împotriva unui inamic național, împotriva unei categorii sociale, a unui partid, a unei persoane, etc.
„Cine nu este destul de asemănător cu tine (și ca fond, dar și ca formă) atât cât să îți convină, nu ai de-a face cu el pentru că te ferești să afli partea bună a diferențelor respectivului, tu considerând că prin diferență respectivul are doar părți rele, deci tu ești în totalitate bun, iar eu sunt în totalitate rău”?
Cei puțini și cu adevărat „mai buni decât restul” ce ar fi trebuit să fie „puși în vârf”, se vor afla în continuare răspândiți prin mulțime și în mod logic și inevitabil vor spune zilnic ce gândesc, arătându-le celorlalți că „aia în care înoată cu toții nu e apă, ci smoală”, și „ailaltă nu e bunăstare ci frimituri”.
„Politica poate aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului” … „Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți” – Regele Mihai.
Dacă până atunci nu „ni se rupe filmul” ca specie locuitoare a acestei planete, în 200-300 de ani, fumatul, armele de orice fel, drogurile de mare risc, religia (nu credința), politica, eventual și naționalismul – odată cu dispariția granițelor tuturor statelor, vor fi eradicate și complet interzise prin lege și la ONU și la Geneva în „Carta Drepturilor Omului”.
În sistemele democratice, toți cetățenii devin în mod forțat „politicieni” prin dreptul de a vota ineficient și astfel lipsit de sens ce li se acordă în mod democratic, adică dreptul de a avea cu toții un vot cu valoare egală, și nu un vot cu valoare diferențiată ca urmare a „diferențelor de competență dintre cetățeni”.
De fapt, în Europa de Est, toate aceste „variante de soluții clasice democratice” se concretizează mai degrabă în niște scenarii hazardate și utopice de „purgatoriu pe termen nedefinit” (27 de ani deja), ce implică un final previzibil de recesiune severă și decădere dură pe toate planurile într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, conform principiului universal valabil: „boală lungă, moarte sigură”.