0
SHARES 600

Parastasul Ionelei Prodan

aprilie 23, 2018
Photo Credit: romaniatv.net
Photo Credit: romaniatv.net

 

Știu că mulți o să mă înjure pentru ceea ce o să scriu acum, dar ,,mă risc”, conștient de faptul că o să mă mușc de limbă câteva zile. Dar e de toată jena în ce au transformat televiziunile de la noi trecerea în neființă a Ionelei Prodan. Nu am nimic cu răposata, a fost una dintre cântărețele iubite și respectate de amatorii genului. Dar de câteva zile, când deschizi televizorul, pe orice post, nu auzi și nu vezi decât știri care prezintă o disperare generală.

Toată țara se dă cu capul de pereți, o depresie cruntă tinde să cuprindă întreaga suflare, suntem pierduți definitiv și iremediabil în neant datorită decesului doamnei Prodan. Se cer onoruri militare, nu se acordă, societatea fierbe de indignare, țara e pe marginea prăpastiei. Adrian Năstase e distrus de durere, doctorul Condurățeanu (cel care ne tot transmite că ne pupă pe suflet la fiecare apariție) vorbește de parc-ar fi murit Placido Domingo iar de la cimitir se transmite non-stop, filmându-se din toate unghiurile posibile, dar în special pentru a ieși în evidență cele trei lănțișoare de la gâtul Mariei Prodan.

Regretabil, nici un post nu a lămurit poporul câte karate are aurul, pentru a nu exista suspiciunea că este cumva turcesc. La biserică se impart CD-uri cu muzica răposatei, lumea se calcă în picioare, că doar sunt gratis și, vorba aia românească : ,,când dracului mai am ocazia ?“.

Au existat și momente de tensiune pentru telespectatori în legătură cu conținutul plaselor împărțite la cimitir, tensiune spulberată de știrea exactă că înăuntru se aflau un covrig și o portocală, renunțându-se la excesiv de popularele triunghiuri de brânză topită, cubulețe de rahat și păhărelul din plastic cu colivă. Suspansul a fost însă atins de meniul de la pomană și prețul acestuia. Dacă într-o seară s-a menționat c-ar fi de 40 de euro, a doua zi s-a rectificat scurt că, de fapt, urcă până la 120 de euro. Am dedus, fără dubii, că nu i-au mai lăsat să vină cu băutura de acasă.

Începusem chiar să fiu îngrijorat de conținutul gustărilor, dar m-am linișit atunci când prezentatorul TV a anunțat, cu voce tremurândă, că din aperitiv nu vor lipsi piciorușele de crab. Apoi, Condurățeanu (după ce ne-a mai pupat încă o dată pe suflet) ne-a povestit cât de mult a muncit doamna Prodan și ce avere impresionantă le-a lăsat fetelor. Într-adevăr, mi-am zis, e cumplit de greu să aduni câteva zeci de mii de euro pe lună ( impozabili sau poate nu, ca să nu-mi aud vorbe), cântând doar sâmbăta și duminica pe la nunți. Și ne-a mai povestit risipitorul de pupici pe suflet și despre educația de excepție dată fetelor, culminată, completez eu, cu minunatele fotografii ale Mariei Prodan în ,,Playboy”.

O să ziceți, unii : ,,Ce ai, nene, cu femeia ? A avut talent, a cântat, lumea a dat banu’, care-i treaba ? Ți-e necaz ?“  Nu mi-e, nene, necaz pe banii nimănui. E treaba fiecăruia cum își face banul. Dumnezeu să o odihnească pe doamna Ionela Prodan. Mi-e necaz pe televiziunile astea și pe modul cum reușesc să tâmpească lumea.

Fără să doresc să jignesc valoarea cântăreței (tot respectul pentru iubitorii de gen), îmi amintesc doar de faptul că, de-a lungul vremii, s-au mai stins atâtea și atâtea personalități de la noi, dar nu s-a făcut atâta caz. Și s-ar fi meritat, cu siguranță. S-a stins, acum șapte, ani profesorul Pesamosca, celebrul chirurg pediatru, renumit în toată lumea, care și-a trăit ultimii ani, după ce a rămas văduv, într-o cămăruță a spitalului pe care l-a servit o viață. Nu-mi amintesc să se fi făcut atâtea valuri.

Acum 5 ani a plecat dintre noi, la 98 de ani, Marina Chirca, o bătrână uitată de timp și de lume, în sătucul Nucșoara din Argeș, ultima supraviețuitoare a grupului de partizani anticomuniști care au luptat în Munții Făgăraș. Exemplu de demnitate și curaj, ar fi meritat să fie amintită în manualele de istorie ale neamului. Dar pe cine să intereseze asta? Ce audiență putea aduce o biată babă, care nu l-a lăsat să plece pe ziaristul căruia i-a dat ultimul ei interviu înainte de a-i oferi o pungă cu ouă de la țară, pentru că așa a simțit sufletul ei curat de femeie simplă ?

Televiziunile n-au amintit nimic, pentru că, probabil, își lansa vreun manelist ultimul album sau trebuia musai ca poporul să afle cu cine a mai făcut copii Borcea, aflat la bulău. Pe doamna Prodan au însoțit-o la mormânt sute de persone. Să fie sănătoși, acum au și CD (care-o fi apucat) și au păpat și covrigi (cei care au venit cu câteva ore mai devreme și au prins rând în față).

Pot să pariez că atunci când va pleca dintre noi profesorul Dănăilă ( să-i dea Dumnezeu sănătate), n-o să fie atăt de mare înghesuiala, românul gândind logic că un om care a vrut să-și vândă casa ca să-și editeze o carte, nu prea a pus de-o parte bani pentru o pomană mai de Doamne-ajută, cu covrigei, portocale și, pentru cine prinde loc la masă, piciorușe de crab. Asta am ajuns. Un neam de teatraliști. Ne dăm în vânt după spectacole ieftine iar televiziunile nu stau pe gânduri. Oferă pe post ceea ce se cere mai mult. Și, din păcate, românul și-a pierdut simțul măsurii și al valorilor.

În 1996, pleca dintre noi uriașul actor de comedie Ștefan Mihăilescu Brăila, cel care ar fi meritat cu prisosință un Oscar pentru rolul său din ,,Secretul lui Bachus”. După ce a suferit un atac cerebral, a fost nevoit să reînvețe alfabetul, să reînvețe să citească și să meargă. A murit într-o sărăcie cumplită, pe un pat de spital, pe ultimul drum conducându-l zece persone. Zece persoane. Atât. Nu inventez eu, o amintește Mircea Albulescu, marele actor.

Ieri, la cimitir, ca să o conducă pe doamna Prodan, au venit sute. La fel s-a întâmplat și la înmormântarea Stelei Popescu care, să fim sinceri, nu s-a ridicat nici până la genunchiul unora ca Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică sau Irina Petrescu. Așa cum decurg treburile referitoare la scara de valori de acum a românilor, nu m-ar mira ca Florin Salam să fie canonizat după ce va da colțul și va fi condus la garsoniera din cimitir de sute de mii de fani. Fani care, dacă i-ai chema mâine la o demonstrație împotriva penalilor din Parlament, ți-ar râde-n nas și ți-ar spune că au altceva mai bun de făcut.

Ăștia suntem și astea-s valorile în care credem. Amin, ca să fiu în notă cu evenimentele. Și apropo, uitasem să vă spun, știre foarte importantă de ultimă oră difuzată de toate posturile, cu microfoanele-n lacrimi: toate colivele pentru parastasul Ionelei Prodan s-au făcut la Cofetăria Claus!. Bine c-am aflat, că de dimineață mă tot chinuiau dilemele în problema asta…

Ai ceva de spus?