0
SHARES 42

La al patrulea congres, Manolescu reales

aprilie 23, 2018
Photo Credit: Realitatea.net
Photo Credit: Realitatea.net

 

De ceva vreme mă gândisem că niciodată nu voi mai vedea alegeri, congrese atât de “democratice”, „unanime” și „libere” ca în timpul URSS-ului. Dar nici nu sufeream din această cauză. Totuși săptămâna trecută am avut ocazia să văd ceva similar la Timișoara – la Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din România.

Trebuie să recunosc că așa ceva îmi amintesc doar de la televizor, de la condresele PCUS, acolo unde toți se ridicau împreună în picioare ca să aplaude sau să huiduie. A încercat cândva Hrusciov să exporte fenomenul, atunci când a dat cu papucul de la tribună, dar nu i-a mers.

La Adunarea Generală trebuia să se voteze Președintele Filialei USR din Timișoara și Președintele General al USR. Celor din Timișoara chiar nu am ce să le reproșez. Totul a fost organizat bine, nu au tras de timp. Cred că votul pentru Președintele Filialei Timișoara în mod normal nu ar fi durat mai mult de jumătate de oră, cu tot cu statul în rând. A ieșit președinte Cornel Ungureanu, pe care l-am votat și eu, fără scandal, cu voturile majorității.

În schimb, la alegerea președintelui general al USR lucrurile au fost mai complicate, cu alai ales, cu circ, cu lamentații și acuzații. Echipa actualului președinte al USR, Nicolae Manolescu, nu doar că a fost numeroasă și cu rezerve, dar și foarte agresivă și cu miros de naftalină.

Nu au avut treabă cu toți candidații, pe care sunt sigur că majoritatea scriitorilor nici nu-i prea cunosc și nu le știu numele, ci doar cu Dan Lungu. Scriitorii filialei Timișoara au fost nevoiți să aștepte în țipetele acuzatoare trei ore jumătate ca să poată vota. Da, nu e simplu să votezi.

Trebuie să aștepți să vezi cum toată gașca de la București și câțiva din filială îl linșează pe Dan Lungu, îl murdăresc cu insinuări și cu minciuni (cum ar fi că Dan Lungu ar vrea să taie îndemnizațiile scriitorilor), apoi, dacă ai nervii tari, să mai stai și la o coadă ca pe vremuri doar să-ți bagi votul. Deși cam tot scriitorul știa dinainte pe cine o să voteze, nimeni nu avea nevoie de execuții demonstrative.

Echipa lui Manolescu a venit și cu o avocată, lucru nu doar ciudat, ci și destul de absurd. Cel puțin eu nu am mai auzit de așa ceva: candidați cu avocați. Ca să nu mai spun că e destul de greu să auzi că pe lângă bătaia care i se aplică lui Lungu, scriitorii excluși din Uniune sunt numiți nulități, iar Manolescu și apropiații săi nu doar că nu îi apără, ci acceptă acest lucru mulțumiți.

Am rămas cu un gust amar după aceste alegeri. Mă bucur că fac parte din provincie, că sunt membru al Filialei Timișoara a USR. Și trebuie să spun cu un minim de satisfacție că la Uniunea Scriitorilor din Moldova așa ceva nu se întâmplă. În Chișinău scriitorii au scăpat de vânătorile de vrăjitoare, ședințele interminabile de partid și execuțiile publice.

PS: Apropo de nulități. Îl respect pe Nicolae Manolescu pentru critica literară pe care a făcut-o și niciodată nu l-aș numi nulitate. Dar e bizar modul în care dumnealui acceptă ca scriitori valoroși să fie tăvăliți prin noroi, chiar dacă nu îi acceptă acțiunile. Dar da, s-a mai trecut prin așa ceva, asta a recunoscut chiar politicianul-scriitor Varujan Vosganian, cel care în rând cu lumea a țipat la Dan Lungu. Amintiți-vă de cazul Paul Goma. Atât.

Articol publicat pe site-ul Deschide.md https://deschide.md/ro/stiri/editorial/29650/Alexandru-VAKULOVSKI–La-al-patrulea-congres-Manolescu-reales.htm

Ai ceva de spus?