În urmă cu aproape 5 ani de zile plecam în Siria împreună cu Mihai Ventoniuc, colegul meu de la Community Aid România, și Adina Mutar de la ziarul „National”. Am plecat cu gândul să facem ce trebuie pentru copiii sirieni. Așa că ne-am mobilizat pentru o cauză în care credem: ajută-i pe cei care au nevoie oriunde s-ar afla. A fost primul transport umanitar venit din România și prima organizație neguvernamentală din țara noastră care s-a implicat să sprijine victimele războiului sirian.

http://www.national.ro/news/„national”-si-community-aid-romania-cu-ajutoare-umanitare-in-siria-358205.html/

Cu ajutorul și implicarea mai multor sponsori am încărcat un camion cu haine, mâncare, medicamente. Toate acestea fiind ajutoare umanitare pentru copiii sirieni care au devenit împreună cu părinții lor refugiați în propria țară. A fost un drum lung, însă a meritat să parcurgem fiecare kilometru.

Acum, după atâția ani de război și crime, parcă nimic nu s-a schimbat. Săptămâna trecută, în urma otrăvirii propriilor cetățeni cu gaz toxic, regimul criminal condus de Bashar al-Assad a făcut alte victime nevinovate. De data aceasta, chiar în această dimineață, S.U.A. și aliații săi au atacat centrele de comandă siriene responsabile de acest atac. Astăzi văd o urmă de lumină. Mă rog ca statele membre NATO, armatele țărilor libere și cetățenii lor să pună capăt acestui conflict care pare că nu are sfârșit.

Cu timpul am aflat că românii și sirienii își împart prima poziție din clasamentul nefericit al celor care fug din propriile țări. Sigur că noi, românii, avem motive diferite, însă nimeni nu poate să conteste această realitate. A venit vremea să stăm uniți și să apărăm oamenii de lângă noi. Avem nevoie să îndreptăm cât mai mult din ce nu funcționează în societatea noastră și să arătam că împreună putem să facem un pic de bine.