0
SHARES 69

Surprins de România noastră, Patria mea și a ta!

aprilie 3, 2018
Liceul Român Teoretic "Lucian Blaga", din Tiraspol, anul 2010.
Liceul Român Teoretic "Lucian Blaga", din Tiraspol, anul 2010.
Grigore Vieru, marele poet, spunea:
”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
– Iar eu copil fiind, am trecut Prutul!
De mult timp cu sufletul la gură aşteptam această zi, iar mai întâi de toate, îmi făceam gânduri de ce emoţii voi fi cuprins când o să trec podul sfânt. Prutul e scara care despărţea mama de fiică şi frate de frate, o ţară din mila Lui Dumnezeu, o Românie Mare. Cu rugăciunile de mărire a Domnului şi cu o bucurie nespusă deoarece m-a făcut vrednic să-mi vizitez marea ţară, de resimţeam fiori de fericire, pentru că puterea ce insufla acel loc unionist m-a făcut să cuget la un nou pod de flori.
Trecând râul ne deplasam cu autocarul spre Iaşi, oraşul monumentelor şi al marilor iubiri. Am aflat că Iaşul se aseamănă mult cu Chişinăul, este plăcut şi elegant, în care se află multe biserici ortodoxe şi o catedrală mitropolitană imensă din inima oraşului. Mi-am îndreptat atenţia asupra catedralei care plinea inimile enoriaşilor de dragoste şi linişte sufletească ce se revărsa din incinta ei, o linişte mângâietoare pentru suflete izvora din locul unde era situată slăvita ocrotitoarea noastră, Sf. Cuvioasa Parascheva.
Îndemnul venea de la sine şi picioarele cu pas larg mă duceau la locul potrivit, parcă ar fi fost o impulsie plină de energie şi vigoare lăuntrică care mă înaripa, pentru ca eu să înţeleg unde-mi este locul meu de închinare. Intrând în catedrală cu evlavie şi frică de Dumnezeu, apropiindu-mă m-am închinat la sfintele icoane şi la sfintele moaşte Sfintei Cuvioasei Parascheva, rugând-o ca prin rugăciunile ei către Bunul Dumnezeu să fim izbăviţi din nevoi şi din necazuri. Am simţit-o ca pe un sprijin şi mijlocitoare caldă sufletului meu.
Cum am stat trei zile la Iaşi, am plecat cu grupul în excursie spre măreţile locuri ale Moldovei. În deplasare cu autobuzul admiram plaiurile mioritice ale Bucovinei, de Maica Domnului ocrotite. Trecând printr-o sensaţie de vis şi iată că sunt aici, mă bucur cu atât mai mult de această ocazie şi cu o râvnă bună mă stărui să nu neglijez nimic înaintea mea. Am ajuns la măreţile cetăţi Neamţu şi Suceava, pe care le văzusem tipărite pe filele manualului de istorie. Pe atunci pipăiam imaginile şi visam ca într-o bună zi să am prilej de a le vizita.
– Incredibil!
Istoria îmi stă în faţă şi eu mă aflu aici, şi admir splendoarea aceasta, întinzându-mi degetele mânilor mele spre temelia vechii cetăţi care nu fusese demolată, ci s-a păstrat ca un tezaur pentru generaţiile viitoare. În memoria sacrificiului şi puterii neamului nostru românesc, din timpurile când iarba era mai verde, pădurile mai dese, iar poporul binecredincios. Amin.
Cu dragoste și respect,
Denis Dionisiu, un Român moldovean, basarabean-nistrean, din orasul Tiraspol, Republica Moldova.
P.S.  Să punem început bun cu acest articol, scris de mine așa cum eram în vara anului 2010 când am fost suprins de România.

Ai ceva de spus?

Articole recomandate


Ce am simțit la mormântul lui Arsenie Boca

pe data de martie 20, 2018

Nu știu cât mai am de trăit. Câte lucruri am de făcut pe lumea asta am spus să fac ceva pentru sufletul meu. Să pornesc în căutarea personală și să găsesc acolo interiorul meu, distrus sau luminos. N-a existat niciun dar o clipă să parcurg sute de kilometri pentru un scurt pelerinaj la mormântul lui Arsenie Boca. Sfântul din Ardeal este lumina care m-a condus la el.