Tabula rasa ca a doua natură
Ni se deformează scrisul, ni se deformează mersul, ni se deformează accepțiunea unor “relații interumane” apărute natural dealungul epocilor, ducând la dispariția treptată exact a acelor necesități inițiale ce au condus pe cale de consecință la apariția Societății Umane, sine qua non ni se deformează… CREIERUL,
… creierul căca-m-aș în ele de tehnologie și de informație omniprezente doar de dragul abundenței de tehnologie și de informație, ambele folosite deja tabula rasa ca a doua natură în virtutea obținerii unui confort imediat și inconsistent ce ne dezvoltă ireversibil dependența, alienându-ne subtil, încet, și sigur acuitatea intelectului, a discernământului și a nevoii de cunoaștere,
… și astfel regresând până la eliminarea trăsăturilor definitorii ale speciei ne transformăm în “plante ornamentale” – ferigi cu chip de om, sau cel mult în faună primară, în nevertebrate, acefale,… “viermișori antropoizi” ce se hrănesc mușcând chiar din “craca” pe care locuiesc distrugându-și propriul habitat generație după generație …
#zicsieusafiezis – F.Bărbuț®
