0
SHARES

„Un pământ numit România”

decembrie 1, 2017
https://www.instagram.com/mihaelacristina.m/?hl=en
https://www.instagram.com/mihaelacristina.m/?hl=en

#Trăiască România Dodoloață!

La o sută de ani distanță de la Marea Unire, strigătul copilului din Lancrăm, satul natal al lui Lucian Blaga, se mai aude oare? Ce a mai rămas din națiunea creată atunci? Mai suntem o națiune? Ce s-a ales de speranțele celor care credeau că, în sfârșit, după secole întregi de chin și umilințe, România a ajuns la liman?

Știm că unii dintre noi am fost obligați să luăm drumul pribegiei și să trăim departe de familia noastră, iar alții am fost rupți de la trupul țării. Trăim în prezent despărțiti și uitați, dar cu gândul și sufletul nostru de români tânjim cu toții, în nostalgie, după dragostea familiei noastre. Sufletele  ne-au rămas acasă, doar trupurile noastre au plecat din țară. Patria, această mare familie din care facem cu toții parte, s-a  destrămat cu fiecare român plecat departe de casă.  Ne dispare limba, empatia și dorința de întrajutorare, pietrele de temelie ale unei comunități. Ce mai este o țară fără aceste fundamente?

Familia este Patria noastră, alta nu avem, iar Patria ne reunește pe noi toți, mereu răbdătoare, așteptând schimbarea și dragostea noastră.

România rotundă, întreagă, firească este țara românilor de atunci și deopotrivă a celor de acum și a copiilor care vor veni, dar adevărul este că această țară a încetat să existe. Oamenii obișnuiți, eroii și martirii noștri au împlinit visul milenar al străbunilor: românii să fie împreună oriunde s-ar afla, în granițele aceluiași stat. Noi, cei de acum, mai avem vreo datorie față de acei oameni?

Noi, cei de acum, nu vrem doar să trăim într-o țară cu o suprafață mai mare, ci să iertăm trecutul și oamenii trecutului, să nu ne mai judecăm unii pe alții și să nu mai condamnăm pe nimeni și nimic. Noi, cei de acum, vrem să ne aducem aminte că avem o datorie: să luptăm împotriva oricărei forme de tiranie, oligarhie, demagogie care atenteaza la moștenirea noastră spirituală și națională.

În această mare zi de unire, dreptate și eliberare a neamului românesc ne dăruim nouă înșine un cântec dumnezeiesc pentru regăsirea sufletelor noastre; un cântec precum dorul pentru familie, credință și pământul nostru!

„… De două mii de ani acest pământ
din trupurile noastre face parte. …”
Un pământ numit România – Nichita Stănescu


Întotdeauna cu Dumnezeu înainte! Amin!

Ai ceva de spus?

Articole recomandate



Ce am simțit la mormântul lui Arsenie Boca

pe data de martie 20, 2018

Nu știu cât mai am de trăit. Câte lucruri am de făcut pe lumea asta am spus să fac ceva pentru sufletul meu. Să pornesc în căutarea personală și să găsesc acolo interiorul meu, distrus sau luminos. N-a existat niciun dar o clipă să parcurg sute de kilometri pentru un scurt pelerinaj la mormântul lui Arsenie Boca. Sfântul din Ardeal este lumina care m-a condus la el.